Author: kurama

La data de 21 mai 2014 un consumator a procurat de la un vânzător o pereche de pantofi la prețul de 650 lei. Fiind asigurat de consultanții magazinului că pantofii sunt confecționați din piele şi de înaltă calitate pe care îi va putea purta o perioadă îndelungată de timp, consumatorul a acceptat procurarea acestora la prețul care a fost unul rezonabil pentru el. După o lună de zile a observat că tocul pantofului este fisurat, ceea ce confirmă că aceștia nu sunt de înaltă calitate și au anumite vicii ascunse.

La 24 iulie 2014 s-a prezentat la vânzător şi a lăsat pantofii solicitând restituirea costului lor. Vânzătorul i-a returnat pantofii şi a refuzat restituirea contravalorii lor, indicând că nu poartă răspundere pentru aceștia.

La 12 august 2014 a somat repetat vânzătorul solicitând restituirea contravalorii pantofilor în mărime de 650 lei, prejudiciului moral în mărime de 1 500 lei şi cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 500 lei.

Prin răspunsul din 13 august 2014 vânzătorul a refuzat restituirea sumelor solicitate, indicând că termenul de valabilitate a expirat şi încălțămintea este de gală, fiind recomandată a fi utilizată conform destinației.

La 10 septembrie 2014 Centrul de expertiză a mărfurilor şi testării tehnice a constatat că călcâiul de plastic drept are defect de producere ascuns. Consumatorul s-a adresat Agenției pentru Protecția Consumatorilor şi a indicat că acțiunile vânzătorului sunt de rea-credință, deoarece i-au provocat retrăiri şi emoții negative în legătură cu depistarea defecțiunii la pantofi, fiind în imposibilitate de a-i folosi în continuare, precum şi de a cumpăra o altă pereche de încălțăminte.

Respectiv, consumatorul s-a adresat în instanța de judecată, astfel încât prin Decizia Curții Supreme de Justiție din 02.11.2016 (dosar nr. 2ra-2082|16) a fost dispusă casarea parțială a Deciziei Curții de Apel din 10 martie 2016 și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a dispus încasarea din contul vânzătorului în beneficiul consumatorului suma de 1 950 (una mie nouă sute cincizeci) lei cu titlu de penalitate, în rest Deciziei Curții de Apel din 10 martie 2016 a fost menținută cu privire la încasarea din contul vânzătorului în beneficiul consumatorului contravaloarea pantofilor în mărime de 650 lei, cheltuielile de expertiză în mărime de 368 lei, prejudiciul moral în mărime de 500 lei şi cheltuielile de asistență juridică în mărime de 1 000 lei. La fel, instanța a decis de a încasa din contul vânzătorului în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 370 lei.

Dosarul cazului

La data de 01 octombrie 2013 un consumator a încheiat cu un vânzător de produse electrocasnice un contract de vânzare-cumpărare a cazanului produs de compania „DrewMet”, Polonia de model MJ-economic 63KW, dotat cu buncher pentru a fi instalat în casa de locuit a consumatorului.

La momentul semnării contractului administratorul companiei de vânzare a încredințat consumatorul că cazanul corespunde normelor tehnice şi va asigura încălzirea casei de locuit cu suprafața totală de 630 m2.

La 07 noiembrie 2013 a achitat costul cazanului în mărime de 6029,76 dolari SUA şi cazanul a fost instalat în casă.

După instalare, inginerul companiei a pus în funcțiune cazanul, însă apa din sistem nu se încălzea mai mult de 400C, iar din cazan până la 50-60 grade 0C.

Timp de 2 săptămâni a telefonat vânzătorului solicitând specialiștilor întreprinderii să vină să stabilească cauza temperaturii joase în casă şi calorifere.

La propunerea vânzătorului, consumatorul a procurat o vană rotativă cu 3 canale, după instalarea căreia situația oricum nu s-a schimbat.

A consultat şi alţi specialiști care i-au explicat că indiferent de modificările efectuate la sistemul de încălzire, cazanul nu va genera mai multă căldură, deoarece funcționează la capacitatea maximă.

La 06 decembrie 2013 și respectiv la 10 februarie 2014 a expediat în adresa vânzătorului două somații privind substituirea cazanului cu altul de capacitatea şi randament necesar, la care a primit răspuns telefonic şi că în timpul apropiat vor schimba arzătorul cazanului.

Consumatorul susține că la momentul livrării cazanului i s-a transmis pașaportul tehnic al acestuia în limba poloneză, fiindu-i încălcat dreptul la informații complete, corecte şi precise privind produsele şi serviciile achiziționate.

Consumatorul a apreciat că având în vedere că de la data înaintării pretențiilor a trecut o perioadă de 75 zile, vânzătorul urmează să-i achite penalitatea în mărime de 22 575 dolari SUA.

Respectiv, consumatorul s-a adresat în instanța de judecată și potrivit Deciziei CSJ din 09 iunie 2016 (dosar 2ra-1287/16) s-a decis de a respinge ca inadmisibil recursul declarat de vânzător, fiind menținută Decizia Curții de Apel Chișinău

din 28 ianuarie 2016 prin care a fost admis apelul declarat de consumator în partea încasării penalității şi a încasat de la vânzător penalitatea în mărime de 21 406 dolari SUA, inclusiv a încasat de la vânzător în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 13 195 lei.

Dosarul cazului

Un consumator a indicat că, este abonatul unui operator de prestare a serviciilor de telefonie mobilă, cu care a încheiat un contract la data de 16 septembrie 2008. Consumatorul menționează că, conform condițiilor contractului menționat prestatorul de servicii de telefonie mobilă este obligat să furnizeze neîntrerupt serviciile de telefonie mobilă sub condiția achitării serviciilor GSM conform tarifului: 0,25lei/min pentru apel în rețeaua pârâtului şi de la 1,88 lei/min până la 0,90 lei/min pentru apel în afara rețelei. Astfel, consumatorul susține că inițial prestatorul de servicii de telefonie mobilă a executat corespunzător obligațiile sale, însă din luna septembrie 2012 din motive necunoscute pentru apelurile efectuate în cadrul rețelei a încasat neîntemeiat sumele: în luna septembrie 2012 – 25,88 lei, în luna octombrie 2012 – 31,18 lei, în luna noiembrie 2012 – 30,16 lei.

Ulterior, la 02 ianuarie 2013 consumatorul s-a adresat prestatorului de servicii de telefonie mobilă cu cerere prealabilă, prin care a solicitat compensarea sumelor taxate neîntemeiat, cu repararea prejudiciului cauzat, însă nu a primit nici un răspuns. Consumatorul consideră că obligația asumată în baza unui contract urmează a fi executată corespunzător, cu bună-credință, la locul şi momentul stabilit, iar în cazul prestării serviciilor GSM nu conform costului determinat de părți, prestatorul de servicii de telefonie mobilă este obligat să-i restituie sumele reținute suplimentar în perioada septembrie – noiembrie 2012 în mărime de 87,22 lei. La fel, consumatorul susține că prin acțiunile ilegale ale prestatorului de servicii de telefonie mobilă i-au fost cauzate prejudiciu moral pe care îl estimează în sumă de 60 000 lei.

Respectiv, consumatorul s-a adresat în instanța de judecată și potrivit Deciziei CSJ din 23 aprilie 2014 (dosar 2ra-1194/14) s-a decis de a respinge ca inadmisibil recursul declarat de prestatorul de servicii de telefonie mobilă, fiind menținută decizia Curții de Apel Chișinău din 3 decembrie 2013 și Hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 02 iulie 2013 prin care a fost admisă parțial acțiunea și s-a încasat de la compania de prestări servicii în telefonie mobile în beneficiul consumatorului suma taxată suplimentar în perioada septembrie – noiembrie 2012 în mărime de 87,22 lei şi prejudiciul moral în mărime de 7 000 lei.

Dosarul cazului

Un consumator care exercită dreptul de folosință a automobilului, în baza procurii eliberate de către proprietarul automobilului, susține că la 15 decembrie 2010, a încheiat cu CIA „Asito” SA un contract de asigurare facultativă „CASCO”, obiectul asigurării fiind autovehiculul de model Peugeot (F) 206SW. Prima de asigurare în baza acestui contract constituia 3048,00 lei, care a fost achitată necondiționat societății integral la momentul semnării contractului.

Consumatorul menționează că în urma semnării contractului şi achitării primei de asigurare, la 28 decembrie 2010, CIA „Asito” SA a emis polița de asigurare pe numele consumatorului, care avea calitatea de asigurat.

Consumatorul relatează că la 06 ianuarie 2011, a avut loc un accident rutier, în urma căruia a fost deteriorat autovehiculul asigurat. Consumatorul a înștiințat imediat poliția despre producerea accidentului, fiind înregistrată comunicarea despre producerea accidentului de către colaboratorii poliției rutiere, inclusiv a fost întocmit un material al accidentului rutier înregistrat cu nr.132 din 06 ianuarie 2011.

Consumatorul a indicat că la materialul accidentului rutier au fost anexate actele care confirmă producerea accidentului rutier. Motivul producerii accidentului a fost deraparea pe o porțiune de drum public, unde era ghețuș. Spre intersecția prin care urma să se deplaseze autovehiculul asigurat veneau copiii cu săniile, iar în cazul în care autovehiculul îşi continua circulația spre intersecție, inevitabil urma tamponarea cu copiii de pe sănii. Consumatorul firmă că pentru a evita acest impact, a virat şi a tamponat un pilon de înaltă tensiune şi bordura de pe marginea drumului.

Consumatorul susține că, s-a adresat către compania de asigurări ci o cerere privind achitarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat în urma deteriorării automobilului, însă compania a refuzat plata despăgubirii de asigurare a fost făcând referire la prevederile Condițiilor speciale de asigurare a autovehiculelor „CASCO” şi contractului de asigurare facultativă a autovehiculelor CASCO, potrivit cărora asigurarea nu cuprinde daunele determinate de frauda asiguratului sau utilizatorului.

Respectiv, consumatorul s-a adresat în instanța de judecată și potrivit Deciziei CSJ din 23.09.2015, (dosarul nr. 2ra-1897/15) s-a decis de a respinge ca inadmisibil recursul declarat de compania de asigurare, fiind menținută decizia Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2015 și Hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chişinău din 14 noiembrie 2014 prin care a fost admisă parțial acțiunea și s-a încasat de la compania de asigurări în beneficiul consumatorului despăgubirea de asigurare în mărime de 31672 lei, dobânda de întârziere în mărime de 15656,38 lei, penalitatea în mărime de 5700,96 lei, cheltuielile pentru asistența juridică în mărime de 5000 lei

Dosarul cazului

La data de 31 august 2015 un consumator devenit posesorul unei tablete de model „Vonino Onyx XS”, procurată de la magazin specializat, la prețul de 3720 lei. La 18 aprilie 2016, pe motiv că tableta se defectase, a prezentat-o pentru reparație unui centru de reparație specializat în servicii de reparație a dispozitivelor electronice. Consumatorul a specificat că colaboratorul oficiului de reparație, după ce a examinat tableta defectată, i-a comunicat că reparația dispozitivului va costa 650 lei.

Inițial consumatorul a achitat suma de 600 lei, fapt confirmat printr-o recipisă eliberată de angajatul oficiului specializat în servicii de reparații, comunicându-i să revină după tabletă peste o săptămână, adică la 25 aprilie 2016. Consumatorul a menționat că în perioada următoare de trei-patru săptămâni, oficiului specializat în servicii de reparație nu i-a restituit tableta, întorcându-i doar suma achitată în prealabil – 600 lei, în rate – la 3 şi 16 iulie 2016.

Consumatorul a relevat că ulterior, la 25 august 2016, a depus o plângere la Procuratura raionului Orhei, prin care a solicitat atragerea la răspundere penală angajatul oficiului specializat în servicii de reparații.

S-a precizat că în cadrul investigațiilor, la 3 octombrie 2016, ofițerul de urmărire penală din cadrul Inspectoratului de Poliţie Orhei, în gestiunea căruia se află cauza respectivă, i-a întors tableta, însă verificând-o la specialist, a depistat că aceasta este descompletată şi nu mai putea fi reparată.

La 26 octombrie 2016 consumatorul a expediat o pretenție în adresa pârâtului cu solicitarea de a soluționa problema pe cale amiabilă, însă nu a recepționat nici un răspuns.

Respectiv, consumatorul s-a adresat în instanța de judecată și potrivit Deciziei CSJ din 27.02.2019, (dosarul nr.2ra-214/19) s-a decis de a admite recursul declarat de către consumator, s-a casat Decizia din 12 iunie 2018 a Curţii de Apel Chișinău şi s-a menținut Hotărârea din 1 noiembrie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, cu privire la încasarea din contul oficiului specializat în servicii de reparație, în beneficiul consumatorului, prejudiciul moral în mărime de 2 000 de lei şi cheltuieli de judecată în sumă de 1 500 de lei, inclusiv s-a dispus încasarea din contul oficiului specializat în servicii de reparații, în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 100 lei.

Dosarul cazului

La data de 24 noiembrie 2007 un consumator a procurat de la un magazin moto – ferestrăul de tip SAW YD-45A la prețul de 3 100 lei moldovenești. Menționează consumatorul că de la prima exploatare a depistat că produsul are anumite defecte şi s-a adresat către vânzător, în scopul restituirii contravalorii moto-ferestrăului, iar la 24 decembrie 2007 a depus o cerere în scris. La 09 ianuarie 2008, vânzătorul a răspuns consumatorului cu privire la imposibilitatea soluționării cererii pe motiv că, nu este pus la dispoziție moto-ferestrăul.

Consumatorul indică că vânzătorul a refuzat să înregistreze cererea înaintată de către dânsul nemijlocit la sediul vânzătorului. Ca rezultat consumatorul, la 16 ianuarie 2008, a înaintat, prin intermediul poștei, o altă cerere, la care la 25 ianuarie 2008, a primit răspuns prin care i-a fost refuzată satisfacerea cererii. La 22 februarie 2008, consumatorul s-a adresat la autoritatea de stat cu funcții de protecția consumatorilor, care în urma controlului efectuat la vânzătorul, a emis prescripția din 18 martie 2008, obligând pârâtul să restituie consumatorului, contravaloarea produsului defectat, iar la data de 24 martie 2008, vânzătorul a fost sancționat administrativ.

Respectiv, consumatorul s-a adresat în instanța de judecată și potrivit Deciziei CSJ din 25.06.2014 (dosarul nr.2ra-1853/14) a fost respins ca recursul vânzătorului, fiind menținută Decizia Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2014 și Hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 25 septembrie 2013 fiind încasat de la vânzător în beneficiul consumatorului contravaloarea motoferăstrăului defectat în sumă de 3 100 lei, penalitatea pentru 124 zile de nesoluționare a cererii în sumă de 19 220 lei, prejudiciu moral în mărime de 5 000 lei, cheltuieli judiciare în sumă de 2000 lei. De asemenea, a fost încasat de la vânzător în beneficiul statului taxa de stat pentru prejudiciul material în sumă de 729 lei și pentru prejudiciul moral în sumă de 100 lei, în total 829 lei.

Dosarul cazului

La data de 22 august 2014, ora 11.50 consumatorul s-a prezentat la aeroport cu 3 ore înainte de zbor, conform noilor reguli a operatorului aerian, însă a decolat cu peste 4 ore întârziere, și anume la ora 19.00, nefiind anunțată despre motivele reținerii zborului. Consumatorul consideră că astfel de condiții sunt inacceptabile, nu corespund calității și standardelor prevăzute.

Consumatorul a precizat că distanța rutei ortodromice Roma-Chișinău este de aproximativ 966 mile (1555 km) și conform pct. 16 lit. b), pct. 17, pct. 18 lit. b), pct. 25 lit. a) şi pct. 26 din Regulamentul privind compensarea și asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.836 din 08 noiembrie 2012, pasagerii au dreptul să primească o compensație de 400 euro, mese și băuturi răcoritoare, apeluri telefonice gratuite.

Respectiv, consumatorul s-a adresat în instanța de judecată, astfel încât prin încheierea CSJ din 04 mai 2017 (dosar 2ra-897/17) s-a dispus ca fiind inadmisibil recursul declarat de operatorul aerian cu menținerea Deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2016 prin care s-a încasat de la operatorul aerian în beneficiul consumatorului suma în lei moldovenești echivalentă cu valoare a 250 de euro, conform cursului valutar BNM la data executării hotărârii, cu titlu de compensație; suma în lei moldovenești echivalentă cu valoare a 1480 de euro, conform cursului valutar BNM la data executării hotărârii, cu titlu de penalitate, iar în total s-a încasat suma în lei moldovenești echivalentă cu valoare a 1730 de euro, conform cursului valutar BNM la data executării.

Dosarul cazului

La data de 11 august 2016 un consumator a cumpărat de la un vânzător un telefon mobil de model ,,Samsung Galaxy Alpha SM-G850F”.

La data de 15 octombrie 2016, din cauza sensibilității slabe la recepție, telefonul a fost predat vânzătorului în baza garanției pentru reparație, iar la 25 octombrie 2016 vânzătorul prin intermediul centrelor sale de deservire a efectuat lucrări de schimbare a plăcii de bază a telefonului, acesta fiind restituit consumatorului-cumpărător la 28 octombrie 2016.

Ulterior, la 30 noiembrie 2016, respectiv la data de 12 ianuarie 2017 telefonul mobil sus-indicat a fost prezentat în repetate rânduri vânzătorului pe motivul acelorași defecte, iar la 4 februarie 2017 telefonul a fost restituit reclamantei cu mențiunea ca s-au efectuat lucrări de schimb a ,,Inner battery pack” și rescrierea sistemei din telefon.

Din considerentul că telefonul mobil de model nu a fost adus la conformitate de către vânzător, deoarece aceleași defecte au continuat să apară, la 6 februarie 2017 reclamanta s-a adresat către pârât cu о reclamație prin care a solicitat restituirea contravalorii pentru telefonul mobil ca fiind de calitate necorespunzătoare. Deși termenul legal de examinare a reclamației este de 14 zile, vânzătorul abia la 22 martie 2017 a restituit telefonul reclamantei fără însă nici о explicate pe marginea cererii din 6 februarie 2017.

Respectiv, consumatorul s-a adresat în instanța de judecată, astfel încât prin decizia CSJ din 6.02.2019 (doar nr.2ra-103/19) s-a decis de a admite recursul declarat de Lilia Demian, reprezentată de avocatul Grigore Popa, cu casarea integrală a Deciziei din 10 octombrie 2018 a Curţii de Apel Chișinău și cu menținerea Hotărârii din 6 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, prin care s-a dispus încasarea din contul vânzătorului în beneficiul consumatorului a penalității legale în sumă de 14580 lei, a prejudiciului moral în sumă de 6000 lei, inclusiv s-a încasat din contul vânzătorului în beneficiul consumatorului cheltuielile de judecată pentru acordarea asistenței juridice în instanța de apel în sumă de 2000 (două mii) lei.

Dosarul cazului