Categorie: Cazuri de succes

La data de 25 februarie 2016, un consumator a comandat de la SRL ”Eco Calitate” materialele de construcţii (laminat şi accesorii) pentru uz propriu. În aceiaşi zi, acesta a achitat pentru produsele comandate suma de 50 000 lei, iar la 01 aprilie 2016 – suma de 61 680 lei. Faptul comandării de către consumator a materialelor de construcţii, precum şi faptul achitării costului acestora se confirmă prin comanda-cont nr. 27 din 25 februarie 2016, şi bonurile fiscale de plată din data de 25 februarie 2016 în sumă de 50 000 lei şi din data de 01 aprilie 2016 în sumă de 61 680 lei.

Cu toate acestea, în termenul indicat (de până la 3 săptămâni), și nici în perioada următoare, societatea pârâtă nu a îndeplinit obligaţia asumată, deși
reclamanta şi-a îndeplinit integral obligaţia de plată. Ulterior, pârâta a ignorat solicitările reclamantei de a-i fi restituite mijloace băneşti achitate pentru produse care aşa şi nu i-au fost livrate, în pofida obligaţiei asumate.

Prima instanță a admis cererea de chemare în judecată și a fost constatat încălcarea drepturilor consumatorilor prin neexecutarea obligației asumate de livrare a produselor comandate și anume încasarea de la SRL ”Eco Calitate” în benificiul consumatorului suma de 111 680 lei cu titlu de
prejudiciu material și suma de 10 000 lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral și încasat de la SRL ”Eco Calitate” în beneficiul statului
suma de 3 550,4 lei cu titlu de taxă de stat, în rest pretențiile au fost respinse ca nefondate.

Prin decizia din 14 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Chișinău, a fost admis apelul declarat de SRL ”Eco Calitate”, casată parțial hotărârea din 12 martie
2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) în partea încasării prejudiciului moral și emisă o nouă hotărâre prin care pretenția a fost respinsă din
considerentul că consumatorul fost cea care a renunțat la marfă.

Respectiv consumatorul  a declarat recurs împotriva deciziei din 14 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe.

Prin încheierea din 06 mai 2020 a Curţii Supreme de Justiţie, recursul declarat de A.L. , a fost considerat admisibil și anume a fost menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău din 12 martie 2019 emisă în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de consumator  către SRL ”Eco Calitate” cu privire la constatarea încălcării drepturilor consumatorului, încasarea costului produsului nelivrat și a penalității, compensarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată. Decizia fiind irevocabilă.

Dosarul cazului

La data de 14 septembrie 2011 un consumator a încheiat un contract de vânzare cumpărare, obiectul contractului fiind șase uşi la prețul total de 8500 lei cu montare la domiciliul consumatorului. Consumatorul a solicitat vânzătorului să fie indicat ca în contractul de livrare producătorul, data fabricării precum şi termenul de livrare şi de garanție. Vânzătorul a refuzat solicitarea, argumentând că contractul de livrare a mărfii este de formă tipizată, iar garanția va fi eliberată de către reprezentantul magazinului care va aduce și va instala ușile la adresa respectivă. Consumatorul indică că prin aceste acțiuni ale vânzătorului el a fost dus în eroare și de fapt evenimentele au derulat în alt mod. Preţul uşilor a fost achitat în două rate la 14.09.2011 -2000 lei şi la 16.09.2011- 5600 lei. Marfa din depozit nu a fost transmisă cumpărătorului, dar a fost ilegal transmisă reprezentantului vânzătorului-magazinului, care nu avea nici o împuternicire de la cumpărător să primească marfa.

Consumatorul consideră că, prin aceste acțiuni vânzătorul a încălcat prevederile contractului de vânzare cumpărare şi prevederile Codului Civil, deoarece nu a predat bunul cumpărătorului. Pe parcursul instalării ușilor, reprezentantului vânzătorului i s-a făcut observație, că uşile nu corespund calității reclamate de magazin. A doua zi, reprezentantul vânzătorului a amenințat reclamantul cu răfuială fizică, a luat două uşi şi a plecat. Consumatorul consideră că, vânzătorul nu şi-a onorat obligațiunile contractuale pe deplin, ultimul refuzând să finalizeze obligațiunile contractuale de prestare a serviciilor, acumulând faţă de reclamant o datorie de 3700 lei, valoarea a două uşi, care nu i-au fost livrate.

Respectiv, consumatorul s-a adresat în instanța de judecată și potrivit deciziei CSJ din 28.05.2014 (dosarul nr. 2ra-1582/14) s-a admis recursul declarat de consumator cu casarea Deciziei din data de 16 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Chişinău, fiind menținută Hotărîrea din data de 18.01.2013 a judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău prin care s-a dispus încasarea de la vânzător a prejudiciului material în sumă de 3700 lei și prejudiciul moral în sumă de 2500 lei. De asemenea, de la vânzător s-a încasat taxa de stat în sumă de 370 lei.

Dosarul cazului

La data de 03 august 2017 un consumator a încheiat un contract de prestări servicii turistice cu o companie turistică, obiectul contractului fiind asigurarea de către agenția turistică a unui pachet turistic pentru 5 persoane cu destinaţia Turcia în perioada 06 august 2017 – 13 august 2017, prin care erau garantate următoarele servicii: cazare în hotelul Beltur Hotel categoria 4*, tip cameră standard ROOM, alimentare tip ALL Inclusive, transport avia pe itinerarul Chişinău-Antalia-Chişinău şi asigurarea medicală.

Consumatorul susţine că în momentul sosirii în Beltur Hotel din regiunea Antalya, Turcia, el și familia sa (soția și copilul minor) au constatat că hotelul era în reparaţie şi nu corespunde categoriei 4*, iar condiţiile odăii oferite erau deplorabile, fiind nevoiţi să insiste la schimbarea camerei şi chiar a hotelului.

Consumatorul a accentuat că pachetul turistic oferit a fost procurat prin intermediul unei agenții turistice din Republica Moldova care pretindea că prezentul hotel este de 4*, dar după o simplă accesare a unor alte site-uri unde putea fi găsit acest hotel, au constatat că Beltur Hotel din regiunea Antalya se include de categoria de clasificare 3*.

Consumatorul a mai indicat că soția acestuia a formulat pretenţii faţă de serviciile prestate, contactând operatorul turistic în timp ce se aflau la odihnă în hotelul Beltur Hotel, însă operatorul turistic nu a realizat careva eforturi în scopul soluţionării pretenţiilor precum anunţarea prestatorului de servicii şi operatorului turistic de la care au fost procurate pachetele turistice despre situația în care se aflau.

Acesta indică că, ulterior, la data de 22 august 2017 s-au adresat cu o pretenţie la prezenta agenție turistică , solicitând restituirea integrală a sumei achitate pentru pachetul turistic, însă compania pârâtă nu a reacţionat în nici un mod  la aceasta.

Respectiv, consumatorul și soția acestuia s-au adresat în instanța de judecată și prin decizia CSJ din 24 iunie 2020 (dosarul nr. 2ra-451/20) s-a admis recursul declarat de consumator cu casarea integrală a deciziei din 31 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Chişinău şi se menţine hotărârea din 09 octombrie 2018 a Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani. În cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către consumatori împotriva companiei turistice, având în calitate de intervenient accesoriu compania intermediară cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat consumatorilor prin servicii turistice necorespunzătoare, prin care s-a dispus încasarea din contul companiei turistice în beneficiul consumatorilor suma de 271,50 euro, echivalentă în lei moldoveneşti la data executării hotărârii, cu titlu de prejudiciu material şi suma de 1000 de lei pentru fiecare cu titlu de prejudiciu moral. Totodată, a fost încasată din contul companiei turistice în beneficiul statului suma de 270 de lei cu titlu de taxă de stat.

Dosarul cazului

La data de 19.08.2014, pe numele consumatorului a fost emis biletul de zbor tur-retur nr. 5722401881221, pentru ruta Chișinău -Verona a companiei aeriene ÎS CA „Air Moldova”, în valoare de 6774 MDL.

Consumatorul afirmă că, la data de 31.08.2014 la 15:40 urma să revină în Chișinău din Verona cu cursa 9U 886 VRN-Verona. În acest scop la ora 12:20 s-a prezentat de punctul de control așteptând înregistrarea, dar acolo i s-a comunicat că zborul a fost amânat pentru data de 01.09.2014, ora 03:10.

Menționează consumatorul că, şi-a înregistrat bagajul, fiindu-i eliberat biletul de îmbarcare cu locul nr. 17 C. ora de îmbarcare fiind indicată 02:15, în acest sens consumatorul s-a întors cu viitorul soţ înapoi la Padova, iar când s-a apropiat la ora 01:00 la ghișeul de înregistrare, i-a fost comunicat că zborul a fost amânat deja pentru ora 04:00.

Consumatorul susține că, aflându-se în sala de așteptare, a aflat de la unii pasageri că aceștia au fost anunțați preventiv telefonic despre întârzierea zborului, însă cu toate că dânsa la procurarea biletului a lăsat numărul său de telefon mobil, care a fost activ şi pe perioada aflării sale în Italia, nu a fost contactată de reprezentanții agenției, iar din cauza frigului din sala de așteptare, a înghețat şi a făcut febră.

Consumatorul a mai indicat că, la data de 02.09.2014, a înaintat o reclamație către Directorul ÎS CA „Air Moldova”, invocând faptele sus-menționate, însă răspuns din partea companiei pârâte nu a primit.

Indică că, ulterior, la data de 16.09.2014 a depus o petiţie la Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor referitor la încălcarea drepturilor garantate de Legea privind protecţia consumatorilor nr. 105-XV din 13.03.2003, iar în urma unui control de stat inopinat în comun cu reprezentantul Ministerului Transportului şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova s-a depistat că, pârâta nu a răspuns la reclamația din 02.09.2014, depășind termenul legal de examinare a acesteia şi nu a oferit un răspuns referitor la rezultatele examinării.

La data de 07.10.2014, Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor a emis prescripția nr. 03010 cu privire la înlăturarea neconformităților şi anume, nerespectarea termenului de examinare a reclamației şi neachitarea compensației în modul stabilit.

Conchide reclamanta că zborul pe ruta Verona-Chişinău 9U 886 a fost întârziat, deoarece zborul 9U 886 Verona-Chişinău era programat să decoleze la data de 31.09.2014 la ora 15.40, ora de îmbarcare indicată pe bilet fiind 02.15, iar avionul a decolat aproximativ la ora 04.30 (la data de 01.09.2014), zborul a avut o întârziere de 14 ore.

Respectiv, consumatorul s-a adresat în instanța de judecată și prin Decizia CSJ nr. 2ra-140/16 din 27.01.2014, s-a admis parțial recursul consumatorului în partea ce ține încasarea prejudiciul moral în sumă de 2 000 lei, fiind menținută Hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 17 martie 2015, prin care s-a încasat din contul companiei aeriene în beneficiul consumatorului compensația pentru întârzierea zborului în sumă de 250 Euro, suma de 95 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată și suma de 370 lei – cu titlu de taxă de stat.

Dosarul cazului

La data de 24 august 2016, un părinte a rezervat și a procurat de la o companie aeriană un bilet pentru fiul său minor la cursa 9U 863 din 29 septembrie 2016, Chişinău, Moldova – Frankfurt, Germania şi retur 9U 864 din 06 octombrie 2016 Frankfurt, Germania – Chişinău, Moldova. Părintele menționează că fiul său urma să plece împreună cu un grup de colegi din cadrul liceului unde studiază, pentru schimbul de experiență în Germania. Consumatorul susține că la data de 06 octombrie 2016, pasagerul aflându-se în Aeroportul Internaționale din Frankfurt a fost anunțat despre faptul că nu va putea zbura cu cursa din data respectivă, explicând-i-se că biletul său este pentru o altă cursă şi anume pentru cursa din data de 09 octombrie 2016, deși rezervarea a fost făcută pentru data de 06 octombrie 2016. Conducătoarea grupului de elevi a explicat reprezentanților companiei aeriene că pasagerul este minor şi nu poate rămâne de unul singur într-o țară străină, iar refuzul lor este neîntemeiat, deoarece rezervarea și procurarea biletelor a fost făcută din timp. Cu toate acestea, compania aeriană a refuzat îmbarcarea minorului fără careva explicații pertinente.

Părinții minorului aflând despre acest eveniment s-au îngrijorat enorm, deoarece fiul său minor risca să rămână într-o ţară străină, unde nu cunoaște limba, la mii de kilometri distanță în pofida faptului că rezervarea pentru această cursă pentru pasager a fost făcută şi achitată anticipat, încă la data de 24 august 2016. Părintele a fost nevoit să se deplaseze de urgență la reprezentanța companiei aeriene pentru a achita suma de 1561 de lei pentru un bilet suplimentar.

Părintele minorului a relatat că deși, neîntemeiat şi abuziv au fost încălcate drepturile copilului ca consumator, primind refuz la îmbarcare, ultimului nu i-a fost acordată asistență în materia drepturilor sale privind compensația prevăzută de lege pe care urma să o primească în asemenea caz, dar şi alte drepturi de care ar fi putut beneficia.

Respectiv, consumatorul s-a adresat în instanța de judecată, astfel încât prin Decizia CSJ din 22.08.2018, (dosarul nr. 2ra-1560/18) s-a decis de a admite recursul consumatorului și de a casa Decizia Curții de Apel Chișinău din 19.04.2018 cu menținerea Hotărârea din 02 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central prin care a fost încasat de la compania aeriană în beneficiul pasagerului minor compensația pentru refuz la îmbarcare în sumă de 400 de euro și suma de 3600 de euro cu titlu de penalitate pentru întârzierea achitării compensației pentru refuz la îmbarcare, echivalentul în valută națională conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei la momentul executării hotărârii și suma de 2000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral. La fel a fost încasată de la compania aeriană în beneficiul mamei pasagerului minor suma de 1561 de lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 2000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, inclusiv a fost încasată de la compania aeriană în beneficiul pasagerului minor și mamei acestuia suma de 5000 de lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de asistență juridică acordată. În beneficiul statului a fost încasată de la compania aeriană taxa de stat în mărime de 2730,83 de lei.

Dosarul cazului

La data de 21 mai 2014 un consumator a procurat de la un vânzător o pereche de pantofi la prețul de 650 lei. Fiind asigurat de consultanții magazinului că pantofii sunt confecționați din piele şi de înaltă calitate pe care îi va putea purta o perioadă îndelungată de timp, consumatorul a acceptat procurarea acestora la prețul care a fost unul rezonabil pentru el. După o lună de zile a observat că tocul pantofului este fisurat, ceea ce confirmă că aceștia nu sunt de înaltă calitate și au anumite vicii ascunse.

La 24 iulie 2014 s-a prezentat la vânzător şi a lăsat pantofii solicitând restituirea costului lor. Vânzătorul i-a returnat pantofii şi a refuzat restituirea contravalorii lor, indicând că nu poartă răspundere pentru aceștia.

La 12 august 2014 a somat repetat vânzătorul solicitând restituirea contravalorii pantofilor în mărime de 650 lei, prejudiciului moral în mărime de 1 500 lei şi cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 500 lei.

Prin răspunsul din 13 august 2014 vânzătorul a refuzat restituirea sumelor solicitate, indicând că termenul de valabilitate a expirat şi încălțămintea este de gală, fiind recomandată a fi utilizată conform destinației.

La 10 septembrie 2014 Centrul de expertiză a mărfurilor şi testării tehnice a constatat că călcâiul de plastic drept are defect de producere ascuns. Consumatorul s-a adresat Agenției pentru Protecția Consumatorilor şi a indicat că acțiunile vânzătorului sunt de rea-credință, deoarece i-au provocat retrăiri şi emoții negative în legătură cu depistarea defecțiunii la pantofi, fiind în imposibilitate de a-i folosi în continuare, precum şi de a cumpăra o altă pereche de încălțăminte.

Respectiv, consumatorul s-a adresat în instanța de judecată, astfel încât prin Decizia Curții Supreme de Justiție din 02.11.2016 (dosar nr. 2ra-2082|16) a fost dispusă casarea parțială a Deciziei Curții de Apel din 10 martie 2016 și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a dispus încasarea din contul vânzătorului în beneficiul consumatorului suma de 1 950 (una mie nouă sute cincizeci) lei cu titlu de penalitate, în rest Deciziei Curții de Apel din 10 martie 2016 a fost menținută cu privire la încasarea din contul vânzătorului în beneficiul consumatorului contravaloarea pantofilor în mărime de 650 lei, cheltuielile de expertiză în mărime de 368 lei, prejudiciul moral în mărime de 500 lei şi cheltuielile de asistență juridică în mărime de 1 000 lei. La fel, instanța a decis de a încasa din contul vânzătorului în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 370 lei.

Dosarul cazului

La data de 01 octombrie 2013 un consumator a încheiat cu un vânzător de produse electrocasnice un contract de vânzare-cumpărare a cazanului produs de compania „DrewMet”, Polonia de model MJ-economic 63KW, dotat cu buncher pentru a fi instalat în casa de locuit a consumatorului.

La momentul semnării contractului administratorul companiei de vânzare a încredințat consumatorul că cazanul corespunde normelor tehnice şi va asigura încălzirea casei de locuit cu suprafața totală de 630 m2.

La 07 noiembrie 2013 a achitat costul cazanului în mărime de 6029,76 dolari SUA şi cazanul a fost instalat în casă.

După instalare, inginerul companiei a pus în funcțiune cazanul, însă apa din sistem nu se încălzea mai mult de 400C, iar din cazan până la 50-60 grade 0C.

Timp de 2 săptămâni a telefonat vânzătorului solicitând specialiștilor întreprinderii să vină să stabilească cauza temperaturii joase în casă şi calorifere.

La propunerea vânzătorului, consumatorul a procurat o vană rotativă cu 3 canale, după instalarea căreia situația oricum nu s-a schimbat.

A consultat şi alţi specialiști care i-au explicat că indiferent de modificările efectuate la sistemul de încălzire, cazanul nu va genera mai multă căldură, deoarece funcționează la capacitatea maximă.

La 06 decembrie 2013 și respectiv la 10 februarie 2014 a expediat în adresa vânzătorului două somații privind substituirea cazanului cu altul de capacitatea şi randament necesar, la care a primit răspuns telefonic şi că în timpul apropiat vor schimba arzătorul cazanului.

Consumatorul susține că la momentul livrării cazanului i s-a transmis pașaportul tehnic al acestuia în limba poloneză, fiindu-i încălcat dreptul la informații complete, corecte şi precise privind produsele şi serviciile achiziționate.

Consumatorul a apreciat că având în vedere că de la data înaintării pretențiilor a trecut o perioadă de 75 zile, vânzătorul urmează să-i achite penalitatea în mărime de 22 575 dolari SUA.

Respectiv, consumatorul s-a adresat în instanța de judecată și potrivit Deciziei CSJ din 09 iunie 2016 (dosar 2ra-1287/16) s-a decis de a respinge ca inadmisibil recursul declarat de vânzător, fiind menținută Decizia Curții de Apel Chișinău

din 28 ianuarie 2016 prin care a fost admis apelul declarat de consumator în partea încasării penalității şi a încasat de la vânzător penalitatea în mărime de 21 406 dolari SUA, inclusiv a încasat de la vânzător în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 13 195 lei.

Dosarul cazului

Un consumator a indicat că, este abonatul unui operator de prestare a serviciilor de telefonie mobilă, cu care a încheiat un contract la data de 16 septembrie 2008. Consumatorul menționează că, conform condițiilor contractului menționat prestatorul de servicii de telefonie mobilă este obligat să furnizeze neîntrerupt serviciile de telefonie mobilă sub condiția achitării serviciilor GSM conform tarifului: 0,25lei/min pentru apel în rețeaua pârâtului şi de la 1,88 lei/min până la 0,90 lei/min pentru apel în afara rețelei. Astfel, consumatorul susține că inițial prestatorul de servicii de telefonie mobilă a executat corespunzător obligațiile sale, însă din luna septembrie 2012 din motive necunoscute pentru apelurile efectuate în cadrul rețelei a încasat neîntemeiat sumele: în luna septembrie 2012 – 25,88 lei, în luna octombrie 2012 – 31,18 lei, în luna noiembrie 2012 – 30,16 lei.

Ulterior, la 02 ianuarie 2013 consumatorul s-a adresat prestatorului de servicii de telefonie mobilă cu cerere prealabilă, prin care a solicitat compensarea sumelor taxate neîntemeiat, cu repararea prejudiciului cauzat, însă nu a primit nici un răspuns. Consumatorul consideră că obligația asumată în baza unui contract urmează a fi executată corespunzător, cu bună-credință, la locul şi momentul stabilit, iar în cazul prestării serviciilor GSM nu conform costului determinat de părți, prestatorul de servicii de telefonie mobilă este obligat să-i restituie sumele reținute suplimentar în perioada septembrie – noiembrie 2012 în mărime de 87,22 lei. La fel, consumatorul susține că prin acțiunile ilegale ale prestatorului de servicii de telefonie mobilă i-au fost cauzate prejudiciu moral pe care îl estimează în sumă de 60 000 lei.

Respectiv, consumatorul s-a adresat în instanța de judecată și potrivit Deciziei CSJ din 23 aprilie 2014 (dosar 2ra-1194/14) s-a decis de a respinge ca inadmisibil recursul declarat de prestatorul de servicii de telefonie mobilă, fiind menținută decizia Curții de Apel Chișinău din 3 decembrie 2013 și Hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 02 iulie 2013 prin care a fost admisă parțial acțiunea și s-a încasat de la compania de prestări servicii în telefonie mobile în beneficiul consumatorului suma taxată suplimentar în perioada septembrie – noiembrie 2012 în mărime de 87,22 lei şi prejudiciul moral în mărime de 7 000 lei.

Dosarul cazului